menu

2:25 AM
Despre folosul citirii Psaltirii și ispitele veacului acesta


Foto - PSALTIREA PROOROCULUI SI IMPARATULUI DAVID - BUCURESTI, 1827

 

     Astăzi, mai mult ca oricând oamenii au nevoie de putere duhovnicească pentru a răbda ispitelor veacului acesta. În ultimii ani lumea s-a schimbat într-un ritm accelerat și după cum vedem trăim din plin apostazia cea mare. Odată cu sinodul din Creta din 16.06.2016 s-au deschis porțile iadului, căzând în erezie preoți, episcopi, biserici locale, atrăgând dupa sine urgia lui Dumnezeu. Unde își mai poate pleca omul simplu capul, unde mai găsește un epitrahil să-și plângă păcatele, unde își mai botează pruncii? Toate aceste frământari șubrezesc puterea creștinului și treptat se instaleaza deznădejdea cea pierzatoare de suflet.

Rugăciunea e singura care îl mai apropie pe om de Dumnezeu, însă vedem cum și cărțile de rugăciune au fost modificate, astfel nu mai poți regăsi în ele duhul de pace și rugăciune. De aceea e nevoie să ne întoarcem la Sfinții Părinți, la cărțile din vechime și pe cât posibil să ștergem praful de pe ele ca și ele să poată șterge negura ce s-a așezat pe sufletele noastre.

Creştinii din primele secole (inclusiv călugării din pustia Egiptului), mai toţi ştiau Psaltirea pe de rost şi o cântau cu multă evlavie în Biserică sau pe la casele lor.

Ce spun Sfinţii Părinţi şi Părinţii Bisericii despre citirea Psaltirii?

Sf. Ioan Gură de Aur: „Psaltirea este oglinda dreptei credinţe şi a privirii către Dumnezeu.

Aceasta pentru păcate mustră, la calea dreptăţii aduce, spre lauda lui Dumnezeu deşteaptă, credinţă şi dragoste a avea în Dumnezeu învaţă, spre iubirea de aproapele şi îndeplinirea datoriilor îndeamnă”.

Sfântul Ioan Gura de Aur mai zice: ,,Mai bine să înceteze soarele din căldura sa, decât să înceteze citirea Psaltirii”

Sfântul Vasile cel Mare: ’’Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare. Ea a fost scrisă de Duhul Sfânt pentru ca să găsim în ea, intocmai ca într-un spital sufletesc, la care să vină toți, doctoria potrivită pentru boala fiecăruia. Căci este scris : ”doctoria este aceea care va face să înceteze suferințele cele mari “.

Cartea Psalmilor cuprinde în sine tot ceea ce este mai folositor în toate. Ea profețește cele viitoare, însemnează fapte istorice, dă legi pentru viață, arată ce trebuie să facem și, ca să spunem într-un singur cuvânt, este o adevărată comoară de învățături bune, punând la îndemâna fiecăruia, după sârguința lui, tot ceea ce îi este de folos. Ea vindecă rănile cele vechi ale sufletului și aduce cât se poate de grabnic însănatoșirea celui de curând rănit. Îngrijește de cel bolnav și păstrează întreg pe cel sănătos. În genere, ea face ca patimile, care de-a lungul vieții omenești caută să se cuibarească în suflete, să fie îndepărtate, și la aceasta ajunge prin crearea îngrijită a unei stări sufletești pline de bucurie și de plăcere, care face ca în suflete să ia ființă cugetele cele înțelepte.

Psalmul este liniștea sufletelor, răsplătitorul păcii, potolitorul gălăgiei și al valurilor gândurilor. El face să slăbească mânia sufletului și înfrânează pornirea către patimi; este tovarășul prieteniei, apropierea celor care stau departe, ca unul care împacă pe cei ce-și poartă vrăjmașie. Căci cine, oare, mai poate fi socotit vrăjmaș al altuia, atunci când își unește glasul la un loc cu el, pentru a da laolaltă laudă lui Dumnezeu? Psalmul este glasul Bisericii; el înveselește sărbătorile și face să se nască în inima credinciosului dorul după Dumnezeu. Chiar și din inimile de piatră psalmul stoarce lacrimi. El este o faptă îngerească, o trăire cerească, o mireasmă duhovnicească. Ce nu poate învăța cineva din psalmi? Măreția bărbăției, exactitatea dreptății, însemnătatea înfrânării, desăvârșirea judecății, chipul în care trebuie să rabde și tot ceea ce se poate spune despre lucrurile cele bune. Numai aici poate să se găseasca teologia cea desăvârșită, aici prezicerea venirii în trup a Domnului Hristos, aici amenințarea judecății celei veșnice, aici nădejdea învierii, aici teama de iad, aici făgăduința măririi ce ne așteaptă, ca și dezvăluirea tainelor celor nepătrunse, căci toate se găsesc adunate aici, în Cartea Psalmilor, întocmai ca într-o comoară bogată, care este pusă la îndemâna tuturor.''

Tot Sfântul Vasile cel Mare mai spune despre citirea Psaltirii: „Nici o altă carte slăveşte pe Dumnezeu, aşa ca Psaltirea şi nici că se poate asemăna cu folosul ei’’.

Parintele Paisie Olaru: “Diavolii se tem de psalmi pentru că, cine se roaga cu psalmi, îi arde pe diavoli ca și cu o sabie de foc. Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Cu acestea părintii de demult făceau minuni și alungau duhurile rele din oameni. Iar daca unii nu citesc Psaltirea pentru că se tem de ispite, aceștia sunt creștini fricoși, care vor să iasă la luptă cu diavolii fără arme. Or, dacă nu avem arme bune la noi, diavolul ne dezarmează și ne ia prizonieri, adică ne face robi ai păcatelor, spre osândă. Psaltirea unită cu postul și smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Cu acestea, sfinâii izgoneau diavolii din lume și coborau pe îngeri pe pământ. Că cine citește psalmi imită pe îngeri și cântă împreună cu ei.”

Sfântul Atanasie cel Mare: “Cine citeşte Psalmii, acela – lucru minunat – rosteşte cele scrise ca pe nişte cuvinte ale sale, îi cântă ca şi cum ar fi scrişi de dânsul sau despre dânsul, îi citeşte şi îi înţelege ca şi cum ar fi alcătuiţi de dânsul. Cuvintele Psalmilor servesc pentru cei ce-i cântă ca o oglindă în care el îşi priveşte sufletul său şi rostind cuvintele le simte ca izvorând din fiinţa sa”.

Staretul Varsanufie de la Optina despre puterea Psaltirii: ’’Îmi scrie un intelectual foarte tulburat: „Mă simt foarte rău. Cele dinafară toate îmi merg bine. Familia mea este unită în dragoste. Femeia mea este bună. Răul este că nu am pe nimeni căruia să îmi deschid inima. De aceea sunt mereu obosit sufleteşte. Femeia mea nu mă înţelegere. Copiii sunt mici. Ce-mi rămâne de făcut? Cum să mă eliberez de această durere sufleteasca?” I-am răspuns  sfătuindu-l să citească Psaltirea. Acolo, la Psalmul 93 va afla cuvintele: „Doamne, când s-au înmulţit durerile în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu”. „Stăruie asupra acestui stih şi citeşte mereu toata Psaltirea. Şi cred că Domnul te va uşura”. A trecut puţin timp şi am primit o scrisoare de la el. „Am făcut ascultare. Am început să citesc Psaltirea. Dar nu înţeleg nimic.” I-am răspuns: „Stareţul Ambrozie a dat următorul răspuns într-o împrejurare asemănătoare: „Tu nu înţelegi, dar diavolii o înţeleg foarte bine şi fug departe de tine. Citeşte-o.” Şi deşi acum nu o înţelegi însă încet-încet vei începe să o înţelegi. Eu nu ştiu ce se va întâmpla, dar îţi repet: citeşte Psaltirea în fiecare zi câte puţin. Şi Domnul nu te va lăsa, ci va veni cu mila Sa, te va ajuta şi te va mângâia; pentru totdeauna. Amin”.

Vizualizări: 140 | Adăugat de: psaltireaveche | Evaluare: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar